ortografia haiku-ului


Nu există reguli pentru scrierea/ortografierea haiku-ului. Există doar obişnuinţe, obiceiuri care funcţionează ca nişte convenţii acceptate tacit de comunitatea autorilor.

Este recomandabil să nu se folosească în scriere semnele de punctuaţie şi nici majusculele decît în cazul numelor proprii. Singurul semn ortografic necesar este linioara de despărţire (cratima) dintre cele două părţi juxtapuse ale poemului. Ea statuează cezura, diferenţa celor două părţi. Alte semne (folosite cu desăvîrşită parcimonie) ţin de exigenţele fiecărui autor.

Această scriere este deja cvasiuniversală şi n-ar avea niciun rost să găsim (sau să căutăm cu dinandinsul) o chichiţă românească prin care să ne abatem de la obişnuinţa celorlalţi. Doar pentru a fi mai cu moţ.

        Împotriva acestei opţiuni nu pot fi invocaţi japonezii, scrierea lor nu are majuscule şi minuscule şi nici semne de punctuaţie. Nu poate fi invocată nici poezia occidentală care a renunţat de multă vreme la semnele de punctuaţie şi la majuscule la început de vers.

        Dispunerea în trei versuri, 5/7/5 sau scurt/lung/scurt, este cea mai frecventă (şi recomandabilă), dar se poate scrie şi într-un singur rînd aşa cum scriu japonezii (deşi ei scriu pe verticală şi nu pe orizontală).

Niciun comentariu: